Tihnă şi huzur
Ceaiului pregătit şi servit din samovar nu este doar un obicei străvechi (o piesă de ceramică asemănătoare samovarului a fost găsită în Shaki, Azerbaidjan în 1989, aceasta fiind estimată că având cel puțin 3.600 de ani), el se reflectă în cultura poporului rus simbolizând taifasul, ospitalitatea și confortul. În jurul său se dezvoltă o întreagă industrie începând cu secolul al XVIII – lea când frații Lisitsyn din Tula, Ivan Fyodorovich și Nazar Fyodorovich încep să fabrice samovare în 1778, deşi sigur şi verificat istoric este faptul că Demidov fabrică samovare în munţii Urali încă din 1740.
Dar samovarul, într-un înţeles direct şi simplu “cel care fierbe singur”, pătrunde în diverse alte culturi, în primul rând cele iraniene, apoi cele din zona Kașmir şi Turcia, dar şi în cea românească, odată cu ocuparea Moldovei de către Rusia, ca şi prin prezenţa ruşilor lipoveni în Țările Române.
Obiectul în sine înregistrează o lungă evoluţie în timp, pe care expoziţia “Tihnă şi huzur” realizată în colaborare cu colecţionarul George Gabriel Chendea o va marca încă din primul sfert al secolului al XVIII – lea. Şi, cum în timp samovarului i se dă o importanţă artistică specială, ca piesă centrală în sânul familiei şi în societate, el contribuie la o percepţie vizuală fabuloasă, care va fi completată de recrearea unei atmosfere specifice servirii ceaiului.
Valoarea expoziţiei încadrează obiectul în spectrul direct cultural al unui popor şi ca precursor al identităţii naţionale ruse.
